Cultură și management în Australia
 |
| http://travel.nationalgeographic.com |
2. O scurtă istorie socio-economică a Australiei
3. Particularități socio-culturale și economice ale Australiei contemporane
4. Dimensiunile culturale ale Australiei după modelul lui Geert Hofstede
5. Bogatul "peisaj mitic" (mythscape) în identitatea australiană
6. Valorile australiene: egalitarianismul, "fă corect" și camaraderia
7. Valorile australiene în organizații
8. Particularități ale managerilor australieni
9. Sindromul "macului înalt" și stilurile de leadership
10. Recrutarea, renumerarea, pregătirea și promovarea managerilor în Australia
11. Femeile în posturile de manageri în societatea australiană
12. Sindicatele managerilor în Australia
13. Concluzii
14. Bibliografie
1. Despre
Australia pe scurt
Locația: Australia este un stat din emisfera sudică,
din Oceania, ce ocupă în totalitate continentul cu același nume, insula
Tasmania și alte insule mai mici. Este înconjurată în întregime de oceanele
Indian și Pacific.
Suprafața: 7.617.930
km2, locul 6 în lume.
Climatul: în
general arid și semi-arid; temperată în sud și est și tropicală în nord.
Capitala: Canberra
(381.500 locuitori).
Populația: 23,8 mln
locuitori (locul 51 în lume). În 2011, 24.6% din populația Australiei erau
născuți peste hotare, iar cel puțin 43,1% din australieni aveau un părinte
născut în afara țării. Cele mai mari grupuri de imigranți sunt din Regatul
Unit, Noua Zeelandă, Italia, China, Vietnam, India și Filipine. Între 85 și 92%
din populația Australiei sunt de origine europeană, iar în jurul a 12% -
asiatici. Cele mai nominalizate rădăcini etnice ale australienilor sunt: Anglia
(36%), Australia (35.4%), Irlanda (10,4%), Scoția (9%), Italia (4,6%), Germania
(4,5%), China (4,3%), India (2%), etc.
Limba oficială:
engleza.
Tipul de
guvernământ: Democrație parlamentară federală, cu șeful statului Regina Marii
Britanii, și șeful guvernului – primul-ministru.
Religiile
principale: catolică (25,3%), anglicană (17%), alte religii creștine – 18,7%,
budism (2,5%), musulmană (2,2%), atei (22,3%), nespecificată – 9,4%.
Economia: țară
foarte dezvoltată, fiind cea de-a 12-a cea mai mare economie a lumii. Are un
PIB nominal pe cap de locuitor de 67.000 de dolari, fiind pe locul 5 în lume,
mult peste cele ale Statelor Unite, Canadei, Regatului Unit sau al Germaniei.
Indicele
dezvoltării umane: 0,933 - locul 2 în lume, doar Norvegia fiind peste.
2. O scurtă istorie
socio-economică a Australiei
Primii locuitori ai
Australiei sunt aborigenii, care, se crede că au ajuns pe continent între
40.000 și 60.000 ani în urmă. Însă, istoria „oficială” a Australiei începe în
anul 1770, când căpitanul James Cook a luat în posesie continentul în numele
Marii Britanii. În ianuarie 1788 prima flotă britanică, de 11 nave, a sosit în
Australia, transportând aproximativ 1000 de oameni, dintre care 750 de
deținuți. Odată ce Anglia nu își mai putea transporta condamnații în America de
Nord, ca urmare a înfrângerii din războiul de independență al SUA, alternativa
a fost Australia. În rezultat, din 1788 până în 1860, când transportul penal a
fost lichidat, aproximativ 160.000 de bărbați și femei au fost aduși în
Australia ca deținuți.
Până în 1820, alături de cei 30.000 de condamnați
transportați, în Australia au venit de proprie voie și 4500 de coloniști
liberi, aducând cu ei și diferite dialecte, tradiții și valori. Anume în
această perioadă a avut loc geneza nucleului acelui mit fondator al identității
australiene de astăzi, mit despre care voi scrie mai târziu.
Între 1830 și 1890 imaginea Australiei era promovată
ca un pământ al oportunităților pentru toți veniții. În rezultat, numai între
1851 și 1870 populația Australiei a crescut aproape de 4 ori, de la 430 mii la
1,7 mln locuitori. În timp ce, evident, majoritatea celor veniți erau
britanici, alături de ei au sosit în Australia și emigranți din Franța, Italia,
Germania sau Ungaria, precum și cel puțin 40000 de chinezi.
Australia a continuat să prospere până la seceta și
depresiunea economică din anii 1890, perioadă de mare sărăcie și șomaj, care a
aruncat o umbră neagră asupra visului australian. Țara a început să-și revină
din anul 1901, an în care cele 6 colonii de pe continent s-au unit și au format
Federația Australiei. Noua formată națiune a știut să profite de resursele
naturale abundente pentru a-și dezvolta agricultura și industria. De menționat
însă că noul stat creat a instituit în prima jumătate a secolului XX o politică
de protecționism economic, politică ce a restricționat imigrația pe continent.
Perioada interbelică a reprezentat o perioadă de
instabilitate socio-economică, ca după sfârșitul celui de-al doilea război
mondial Australia să prospere din nou pentru cel puțin 30 de ani. În această
perioadă a avut loc un nou val de imigrare, cu mii de refugiați și emigranți
sosind în Australia. Tot în această perioadă are loc și formarea așa-numitului
“mod de viață australian”, prin explozia cererii pentru diferite comodități și
crearea unei culturi a consumului și belșugului.
Acest mod de viață consumerist avea să fie puternic
perturbat de criza petrolului din 1973, Australia începând să-și revină de-abia
peste 10 ani, odată cu alegerea Partidului Laburist la putere. În ciuda crizei
economice din jurul anilor ’90, Australia s-a dezvoltat în continuu, ajungând
în prezent una din cele mai dezvoltate țări din lume, cu un PIB pe cap de
locuitor pe locul 5 în lume și cu al doilea indice al dezvoltării umane din lume, după Norvegia. Toți acești indicatori
sugerează clar că Australia este un stat mult mai performant și dezvoltat decât
o mulțime de alte state occidentale, ca SUA, Germania, Franța, Canada sau
Anglia, state mult mai vestite decât statul australian.
3. Particularități socio-culturale
și economice ale Australiei contemporane
Cu o populație de
aproape 24 de milioane, Australia se poate caracteriza ca fiind o societate
industrializată și cu un grad înalt de urbanizare. Majoritatea populației
locuiește în regiunea coastei sudice și de est, precum și o concentrare
demografică mai mică în jurul orașului Perth, de pe coasta vestică. Mulțimea de
resurse fizice a acestei țări a facilitat un standard ridicat de viață, cu
investiții importante în infrastructura socială, inclusiv educație, sănătate și
transport. În rezultat, Australia se bucură de o reputație internațională
pozitivă, reflectată prin tendința generală de a fi percepută ca o societate
egalitară, informală, relaxată și prietenoasă.
Australienii tind
să se vadă pe sine însuși ca fiind egalitariști și prietenoși, percepție ce se
bazează pe valori adânc înrădăcinate în istoria și cultura națiunii. Aceștia au
o reputație de a fi nonconformiști, nerespectuoși față de autoritate, și cu un
simț al umorului auto-depreciativ și deseori sarcastic – trăsătură asociată cu
un arhetip cultural ambiguu cunoscut sub numele larrikin (huligan). Glumele
australienilor sunt deseori cu susul în jos: adică gluma semnifică exact
inversul a ceea ce sună. Spre exemplu, australienii obișnuiesc să denumească un
tip înalt prin „Piticule”, sau unul tăcut prin „Gălăgiosule”. Acest sens al
umorului australian se reflectă și în tendințele australienilor de subestimare
laconică de genul afirmațiilor „Nu-i prea rău”, care semnifică de fapt
„Excelent!”, sau „Tu nu greșești”, care semnifică de fapt „Sunt total de-acord
cu tine!”.
Alături de
percepția australienilor ca fiind o națiune prietenoasă, aceștia sunt văzuți și
ca niște oameni orientați spre odihnă și distracție, care sunt pasionați și de
sport, și de petrecut timpul pe-afară și prin pub-uri (baruri). Conform
statisticilor, aproximativ 70% din australieni practică cel puțin o dată pe
săptămână o activitate sportivă. Totodată, să meargă la un bar să bea o bere
după lucru este un alt obicei foarte valorizat de către hedoniștii australieni.
Pub-urile australiene sunt de regulă pline și de patroni, și de angajați, care
beau împreună băuturi alcoolice.
Exact ca și barul,
plaja este un alt loc foarte important, chiar iconic, în societatea
australiană. Pentru australieni plaja este simbolul opus al muncii, un loc unde
numai plăcerea și odihna își au locul.
Australia este o
națiune multiculturală cu o lungă istorie a imigrației. Imigranți cu rădăcini
etnice foarte diferite - în special din UK, Vietnam, China și Grecia – au jucat
un rol critic în construirea acestei națiuni. După al doilea război mondial,
aproximativ 6 mln de oameni din toate țările lumii au emigrat în Australia.
Astfel, se poate intui că diversitatea culturală este una din caracteristicile
importante ale identității naționale a Australiei.
În privința
particularităților economice, Australia are una din cele mai deschise și
inovative economii din lume. Conform unui studiu OECD, Australia face parte din
primele 6 țări cu cea mai rapidă creștere economică. Aceasta înseamnă că
performanța australienilor este mult peste medie în majoritatea domeniilor din
economie. O altă caracteristică a economiei Australiei este faptul că multe
ramuri sunt într-o proporție foarte mare controlate de străini. De exemplu, 90%
din industria construcției de vehicule este deținută de investitori străini,
precum și 75% din producția farmaceutică și de aluminiu.
În Australia
majoritatea întreprinderilor sunt mici și mijlocii. De altfel, pentru această
țară este tipică existența întreprinderilor ca proprietate a unei familii, cu
un nr. de angajați sub 100. De menționat că numai 600 de întreprinderi au mai
mulți de 1000 de angajați. Jumătate din valoarea adăugată în ramura
prelucrătoare se realiza în cele mai mari 200 de întreprinderi, din care
jumătate aparțineau investitorilor străini. Deciziile adoptate în
întreprinderile mari afectează într-o anumită măsură industria australiană,
ținând cont că acestea folosesc jumătate din totalul angajaților în ramurile
prelucrătoare.
4. Dimensiunile culturale ale
Australiei după modelul lui Geert Hofstede
Australia are un
scor mic, de 36 la dimensiunea distanței față de putere. În cadrul
organizațiilor australiene, ierarhia este stabilită doar de comoditate,
superiorii sunt mereu accesibili, iar managerii se bazează pe angajații
individuali și echipe pentru expertiza lor. Atât managerii cât și angajații se
așteaptă să fie consultați, iar informația este frecvent împărtășită. În
același timp, comunicarea este directă, informală și participativă.
În privința
individualismului, Australia are al doilea cel mai înalt scor din lume după
SUA, un scor de 90. Aceasta înseamnă că Australia are o cultură foarte
individualistă, ceea ce cam se contrazice cu principiul de camaraderie al
australienilor. Scorul înalt al individualismului la australieni se traduce
prin faptul că societatea ar fi slab unită, oamenii având așteptarea ca fiecare
să se uite la treburile lor și ale familiilor lor imediate. În lumea
afacerilor, se așteaptă ca angajații să se bizuie pe forțele proprii și să aibă
inițiativă. De asemenea, deciziile de angajare sau promovare se fac pe merite
sau dovezi pe ceea ce a făcut sau poate face.
Australia are un
scor de 61 la dimensiunea „masculinitate”, fiind o țară cu o cultură masculină.
Comportamentul în școală, la locul de muncă, sau în joacă, se bazează pe
valorile comune că oamenii ar trebui „să se străduiască să dea maximum din ei”
și că „învingătorul ia totul”. După Hofstede, australienii ar fi mândri de
succesele și realizările lor, ceea ce le și oferă o bază pentru deciziile de
angajare sau promovare la locul de muncă. Conflictele ar fi rezolvate la nivel
individual iar scopul ar fi de a câștiga.
În privința dimensiunii de evitare a incertitudinii,
Australia are un scor de 51. Acest scor este unul mediu, australienii
nesimțindu-se puternic stresați sau amenințați de situațiile ambigue și
necunoscute.
În privința dimensiunii orientării pe termen lung,
Australia are un scor mic, de 21, fiind astfel o țară cu o cultură normativă,
conform lui Hofstede. Oamenii în așa societăți au o preocupare puternică pentru
stabilirea adevărului absolut; ei sunt normativi în gândirea lor. Ei prezintă
un mare respect pentru tradiții, o tendință relativ mică pentru a economisi
pentru viitor și se focalizează pe atingerea de rezultate rapide.
Cu un scor mare de 71, Australia este o țară cu o
cultură indulgentă. Oamenii din societățile clasificate cu un scor mare de
indulgență prezintă, în general, dorința de a-și manifesta impulsurile și
dorințele în ceea ce privește a se bucura de viață și a se distra. Ei au o
atitudine pozitivă și au o tendință spre optimism. În plus, ei pun un mare
accent pe timpul lor liber, acționează cum le place și își cheltuie banii cum
își doresc.
5. Bogatul
“peisaj mitic” (mythscape) în identitatea australiană
O scurtă examinare
a istoriei sociale a Australiei ne arată că diferite perioade istorice au scos
în evidență și au contribuit diferit la construirea identității naționale a
australienilor. Spre exemplu, la sfârșitul secolului al XIX-lea, atunci când
primele semne ale naționalismului australian apăreau, mai mulți scriitori și
artiști își îndemnau concetățenii să răspundă emoțional pozitiv la imaginea de
„bushman” (om al terenurilor nepopulate și necultivate) ca un semn de
patriotism.
Pentru Australia,
termenul de „bush” este unul iconic, desemnând orice regiune slab populată,
fără deosebire de vegetație, regiuni foarte întinse în Australia. Acest termen
a fost promovat și venerat ca o sursă de idealuri naționale de mai mulți poeți
australieni, ca Henry Lawson și Banjo Paterson. Imaginea omului ce locuia pe
aceste pământuri sălbatice slab populate era văzută ca a unui australian
curajos, întreprinzător și viril/masculin.
Odată cu începutul
secolului XX și cu dezvoltarea industriei, arhetipul „bushman-ului” a fost
înlocuită de noua imagine mai urbanizată a „larrikin-ului” (huliganului). Cum a
fost menționat și mai sus, acest arhetip a avut o puternică influență asupra
identității naționale a australienilor, în special asupra umorului lor. Deși
inițial acest termen avea doar conotații negative, acesta a ajuns să desemneze
și trăsături mai pozitive. În pricipiu, imaginea „huliganului” era
caracterizată ca fiind fără de respect față de autoritate și de normele
sociale, bețiv, jucător înrăit de jocuri de noroc, afemeiat, dar și cu
trăsături pozitive ca prietenos sau bun camarad, precum și de om relaxat
(happy-go-lucky).
Esența huliganismului australian a fost încorporată
în imaginea “diggerilor”, adică al soldaților din Australia. Acest arhetip s-a
dezvoltat în primul război mondial, soldații australieni având caracteristici
ca fiind curajoși, independenți, buni camarazi, devotați, patrioți, eroici, dar
și de lipsă de respect față de fast, autoritate și birocrație, precum și un
umor auto-batjocoritor (de tip larrikin, al unui huligan neîngrijit).
În anii ’30, peisajul mitic australian a fost îmbogățit și cu
descoperirea plăcerilor legate de modul de viață de la plajă, precum și cu
nașterea arhetipului salvatorilor (salvamarilor). Atributele cheie ale acestui
tip erau esențial masculine, reîntărind prejudecata masculină a construcțiilor
identității australienilor. Salvatorii simbolizau un fizic bine bronzat la
soare, masculinitate, cultul camaraderiei, asociațiile militare, hedonism și
curățenia plajei.
Odată cu sfârșitul
celui de-al doilea război mondial, probabil din cauza conotațiilor negative
legate de conceptul de „identitate națională”, bazele identității australiene
s-au mutat de la arhetipuri la „modul de viață” (lifestyle) – mai specific către
„modul de viață australian”. Fără a avea o definiție precisă, această noțiune
evocă imaginea unei societăți înalt urbanizate, sofisticată și afluent
consumeristă. O societate în care s-a diseminat foarte puternic și mitul
egalitarismului, Australia fiind văzută ca o comunitate fără clase, în care nu
există nici o clasă sau grup care ar avea dreptul tradițional de a guverna,
precum și nici un respect față de omul foarte bogat, dar în schimb și nici o
invidie față de averea lui.
Odată cu emergența mișcărilor
feministe din anii 70-80, stereotipurile de gen au început să fie contestate,
în rezultat noțiunea de identitate australiană începând să slăbească. Cu toate
acestea, Australia rămâne în continuare o țară cu o cultură masculină, în care
identitatea australiană, construită pe stereotipuri și caracteristici
masculine, continuă să aibă o influență majoră.
6. Valorile australiene:
egalitarianismul, „fă corect”
și camaraderia
Egalitarismul este
un curent de gândire în filosofia politică care exprimă ideea că „toate
persoanele umane sunt egale în valori fundamentale sau în statut moral”. Din
acest punct de vedere, oamenii ar trebui mereu să fie tratați egali indiferent
de rasă, etnie, sex, vârstă sau religie. Conceptul de egalitarism este unul
puternic contestat, sau plin de dispute și contradicții, inclusiv în societatea
australiană, unde, deși australienilor li se prezintă dovezi concrete de
discriminare împotriva aborigenilor sau femeilor, aceștia continuă să creadă că
societatea lor este una esențial egalitaristă. Credința că fiecare este egal
este o parte importantă a imaginii de sine a australienilor, mitul
egalitarismului fiind puternic încorporat în cadrul culturii australiene.
În raportul
guvernamental „Viața în Australia”, publicat și adresat imigranților, se
menționează: “Valorile
australiene includ respectarea egalității de valoare, a demnității și
libertății pentru individ, libertatea de exprimare, de religie și a unui guvern
secular, libertatea asocierii, suport pentru democrația parlamentară și stat de
drept, egalitate în fața legii, egalitatea bărbatului și a femeii, egalitatea
de oportunități și pacea. Ele de asemenea includ un spirit de egalitarism care
cuprinde fair play-ul, respectul mutual, toleranța, compasiunea pentru cei în
nevoie și urmărirea binelui public”.
Deși în realitate
efectul acestor valori nobile este supraestimat, se poate observa influența lor
în rutina zilnică a vieții din Australia. Spre exemplu, exact ca și în
Danemarca, un pasager de taxi singur este așteptat să se așeze în locul din
față, alături de șofer, ca dovadă că nu se consideră superior acestuia.
În privința
întrebării de ce egalitarismul a ajuns o valoare atât de importantă în cultura
australiană, se consideră că aceasta se trage încă de la începuturile formării
Australiei, de la lupta grea pentru supraviețuire a coloniștilor într-un
teritoriu nefamiliar și deseori ostil. În aceste circumstanțe, lupta pentru supraviețuire
depindea de colaborare, suport mutual și respect între persoane, ierarhia fiind
văzută ca ceva distrugător pentru relațiile sociale bune.
Atât de importantă
este această valoare a egalitarismului pentru australieni, încât aceasta le-a
modelat și definiția justiției în societate, reflectată în influenta noțiune
„fair go”(fii corect). Conform publicației „Life in Australia”, această noțiune
înseamnă „că ce fiecare atinge în viața sa ar trebui să fie rezultatul
talentului, muncii și eforturilor lor, dar nu ca un rezultat al dreptului în
născare sau al favoritismului”. Australienilor le place să creadă că nimic nu
ar trebui să rețină un om să-și atingă obiectivele.
Valorile mai sus
menționate susțin o practică denumită de australieni „standing up for the
underdog”, care înseamnă a-i ajuta pe cei defavorizați și neputincioși, care se
confruntă cu dificultăți în viață. Această practică este întărită de tradiția
puternică de voluntariat și muncă în folosul comunității a australienilor:
aproximativ 6 mln de australieni sunt implicați activ în voluntariat.
Discuțiile despre egalitarismul australian nu sunt
complete dacă nu se face referință și la conceptul de camaraderie, puternic
împregnat în cultura australiană, în ciuda unor paradoxuri fundamentale. Deși acest
concept este puternic legat de cel de egalitarism, acesta, însă, este unul
complet masculin, excluzându-le pe femei. Camaraderia australienilor este
văzută de către istorici ca fiind asociată cu singurătatea și greutățile vieții
înfruntate de coloniștii bărbați de la începutul istoriei moderne a Australiei.
Acele condiții de viață au creat și consolidat o perspectivă socio-colectivistă
care implică loialitatea față de colegi, dorința de a împărtăși activități și
favoruri reciproce, precum și conformitatea cu normele de grup în cadrul
culturii masculine exterioare. Astăzi, camaraderia ar reprezenta o “înțelegere
secretă tacită” între bărbați, care știu că “există anumite căi interzise de
comportament special pentru a nu fi excluși din frăția bărbaților adevărați”.
7. Valorile australiene în
organizații
Deși nu ar fi
corect să generalizăm că spațiul de muncă din Australia ar fi egalitarist,
acesta este puternic influențat de credința despre importanța egalitarismului
în viața de zi cu zi a australienilor. Spre exemplu, la locurile de muncă din
Australia este interzis să se discrimineze sau denigreze un individ sau un grup
pe motive de rasă, culoare, etnie, sex, religie, stare civilă sau dizabilități,
existând și legi special adoptate pentru a preveni un asemenea comportament.
Legi care promovează egalitatea de șanse au fost de asemenea adoptate, special
pentru a asigura ca oportunitățile de carieră și promovare să se bazeze pe
meritul, abilitățile și eforturile angajaților, dar nu pe baza uui tratament
preferențial sau discriminatoriu.
Valoarea
„egalitarismului” este puternic înfiltrată și în sfera business-ului.
Autoritatea de a lua decizii nu aparține mereu managerilor de rang superior. De
fapt, managerii de ordin inferior și angajații au o influență considerabilă
asupra puterii și autorității din cadrul companiei. Importanța egalitarismului
în business-ul australian este confirmată și de faptul că, dacă americanii sunt
văzuți ca având un respect mare față de autoritate, pe care și-o doresc,
australienii sunt nonconformiști, pentru ei neavând importanță funcția deținută
în obținere și acordarea respectului. Această tendință de nonconformism este
considerată a fi tipic culturii australiene, asociată puternic de arhetipul
larrikin, menționat mai sus.
De menționat că
caracteristicile culturale de egalitarism, și în special de camaraderie a
australienilor, se referă în principal la bărbați. Societatea australiană este
una puternic masculină, putând fi considerată în extrem chiar una misogină.
Egalitarismul australian nu se extinde și asupra femeilor în business, care nu
rareori sunt tratate în mod misogin sau tutelate.
În ciuda conotației
de gen a noțiunii de „camaraderie”, acest concept poate fi extins asupra
tuturor într-un context social. Spre exemplu, uneori la locul de muncă
camaraderia înseamnă să ai o loialitate față de toți colegii tăi, inclusiv
femei. De asemenea, să-ți pârăști colegii de la locul de muncă, indiferent dacă
au comis o „crimă gravă”, este considerat un păcat capital în societatea australiană, indiferent
dacă colegul tău e femeie sau bărbat. Ultimul exemplu denotă totodată cât de
puternică e camaraderia la australieni, în special împotriva autorității sau a
celor mai puternici.
Un alt model
comportamental în Australia asociat de egalitarism este cel al informalității.
Australienii au tendința de a iniția afaceri cu viitorii parteneri utilizând
primul lor nume. Aceasta pentru ei este un indiciu de respect reciproc și
egalitate. Informalitatea este văzută ca o modalitate de nivelare a
diferențelor de vârstă, statut și poziție. Totuși, deși australienii obișnuiesc
să fie informali în limbaj, nu este recomandat să faci același lucru și în
contactul fizic, unde aceștia obișnuiesc doar să dea mâna între ei, nu și să se
îmbrățișeze sau sărute.
Obișnuind să fie
informali și în business, și în situații sociale, este recomandat ca străinii
să răspundă reciproc prin deschidere și prietenie, lucru pe care australienii
îl vor aprecia. A fi informal este un semn de binevenire, prietenie și
includere, ceea ce rezonează cu imaginea australienilor că societatea lor ar fi
una prietenoasă și lejeră. Australienii iubesc să facă glume și să râdă de sine
însuși, ceea ce ar sugera natura lor pozitivă. De asemenea, australienii iubesc
să vorbească despre sport, acesta fiind un început bun pentru o conversație.
În spațiul de
muncă, relațiile personale sunt foarte importante. De fapt, australienii
consideră că calitatea relațiilor de la locul de muncă reprezintă pivotul
central în crearea unui spațiu de muncă excelent. De asemenea, construirea unor
relații personale puternice este esențială în colaborarea și reușita afacerilor
cu alți parteneri.
În acest punct însă
ar trebui să acordăm atenție unui alt paradox care decurge din scorul ridicat de
individualism al australienilor raportat la caracteristicilor lor culturale de
camaraderie și relații personale puternice. În opinia mai multor specialiști,
scorul ridicat de individualism se traduce prin faptul că australienii nu tind
să-și unească destinul lor sau al altora cu al familiei lor, sau cu o
organizație sau alt grup. Altfel spus, obținerea unui loc de muncă, a unor
contracte sau alte favoruri prin familie este respinsă. De asemenea, importanța
individualismului s-ar traduce prin importanța spațiului personal și separarea
vieții private a individului față de cea publică.
Fiind, categoric,
mult mai monochroni decât asiaticii de sud și de sud-est, majoritatea
australienilor sunt mai puțin obsedați de timp în comparație cu germanii sau
americanii. Această atitudine mai relaxată față de timp se observă în special
în afara orașului Sydney, unde, deși vizitatorii sunt așteptați să vină la
timp, puțini australieni se supără dacă aceștia întârzie câteva minute. Ritmul
de lucru în Australia este puțin mai lent decât la New York, Honk Kong,
Singapore sau Tokyo. Ba chiar mai mult, oamenii de afaceri locali s-ar putea să
vă privească dubios dacă veți încerca să grăbiți lucrurile.
8. Particularități ale managerilor
australieni
De la început
trebuie menționat că termenul de manager este utilizat diferit chiar în
interiorul societății australiene. De exemplu, în comerț termenul de manager
este folosit pentru a descrie mai multe funcții, de la cea de responsabil pe un
anumit departament al unui mare magazin, până la șeful acelui magazin, pe când
în finanțe acest termen e utilizat chiar și pentru specialiști ce nu au în
subordinea lor alți oameni. Se estimează că în totalul forței de muncă
managerii au o pondere de aproximativ 10,5%.
În privința
distribuției managerilor, aceasta este inegală în mai multe sectoare. În
domeniul comercial se întâlnește ponderea cea mai mare de manageri, pe locul II
urmând sectorul financiar. Cea mai mică pondere de manageri se regăsește în
agricultură. Totodată, și sectorul public, în care lucrează o pătrime din forța
de muncă, are o pondere mare de manageri.
De menționat că în
Australia managerii nu se bucură de stima și prestigiul ca și în alte țări.
Pentru societatea australiană, înregistrarea unui succes în afaceri nu atrage
după sine și stima și admirația managerului. Conform unui studiu realizat de A.
Congalton în privința celor mai prestigioase ocupații, funcția de manager s-a
clasat de-abia pe locul 12. În ciuda acestui lucru, managerii australieni
primesc salarii mari și au o influență puternică în societatea australiană.
În privința
profilului managerului, cercetătorul S. Mukhi a realizat un studiu asupra a 420
de manageri australieni, identificând următoarele patru cele mai importante
caracteristici pe care un manager ar trebui să le aibă:
- Nevoia de a înregistra anumite rezultate;
- Abilitatea de a lucra cu o varietate mare de oameni;
- Capacitatea de a influența oamenii;
- Calități de negociator.
Între managerii din
sectorul privat și cel public există anumite diferențe. Cei din sectorul privat
consideră foarte importantă dorința de a găsi noi oportunități și capacitatea
de a lucra cu oamenii, pe când cei din domeniul public prețuiesc găsirea unui
nr. mai mare de idei decât colegii lor. În privința profilului de succes al
managerilor din sectorul privat, acesta este dat de mai multe ore de muncă,
experiența în conducerea oamenilor, o universitatea de elită absolvită, de
preferință din domeniul finanțe sau contabilitate, și experiență de muncă în
cel puțin trei organizații. Având toate acestea, o persoană poate începe să
ocupe poziții în managementul superior începând cu vârsta de 33 de ani și poate
ajunge în top pe la vârsta de 50 de ani.
De subliniat că mai
mulți dintre managerii intervievați consideră că pentru a înțelege
particularitățile mai multor funcții din management trebuie să ai experiență în
mai multe domenii. În opinia lor, indivizii care lucrează mai mult timp într-un
domeniu de specialitate mai greu se adaptează într-o funcție de management.
Anume din acest motiv mai mulți manageri își schimbă destul de des locul de
muncă și domeniul de activitate.
9. Sindromul „macului înalt” și
stilurile australiene de leadership
Egalitarismul
australian produce un fenomen idiosincratic cunoscut sub numele de „sindromul
macului înalt”, care trebuie să fie luat în considerare în analiza valorilor
culturale și a practicilor organizaționale din Australia. Această metaforă se
referă la un mac care crește mai înalt decât ceilalți maci, prin urmare fiind
tăiat la nivelul celorlalți – în cazul indivizilor se referă la faptul că o
persoană care încearcă să pară mai bun decât restul ajunge să fie, cel mai
adesea, batjocorită. Caracteristica de „mac înalt” (tall poppy) se referă de
regulă la un individ, care ori din cauza unei nejustificate auto-adulări, ori din
cauza succesului, averii sau faimei sale, ajunge să devină ținta unor critici.
Prin urmare, trebuie de avut în vedere că descrierea cuiva ca fiind un mac
înalt nu este deloc o caracteristică măgulitoare în Australia.
Reflectând lipsa de
respect a culturii australiene față de autoritate, oamenii aflați în poziții de
putere sunt deseori victime ale sindromului macului înalt. Antipatia puternică
a australienilor față de „macii înalți” poate fi ilustrată prin remarca
următoare: „Este o sursă de mare mândrie pentru australieni că prim-ministrul
lor este frecvent huiduit în aparițiile publice, precum și faptul că puțini
australieni nu cunosc versurile imnului național”.
Dacă americanii
sunt învățați să se laude cu realizările lor, australienii sunt învățați că
„macii înalți” trebuie să fie tăiați și coborâți jos. Din acest motiv, se
recomandă businessmanilor și negociatorilor străini să evite să se laude cu
titlurile și realizările lor. Australienii în general evită să atragă atenție
la calificările lor academice, realizările personale sau succesul lor în
business, deoarece nu vor să fie percepuți aroganți. În schimb, modestia,
paritatea și respectul reciproc sunt preferate.
Odată ce am înțeles
cât de important este sindromul macului înalt pentru australieni, trebuie de
precizat că acest lucru nu semnifică că australienii le displace succesul.
Sindromul macului înalt se referă la situațiile în care succesul este legat cu
aroganța și implicațiile superiorității. Acest lucru ne duce la următoarea
întrebare, și anume dacă acest sindrom afectează stilurile de conducere în
Australia.
Cercetările
academice au arătat că există o puternică conexiune între acest sindrom și
stilurile de leadership din Australia. Studiile au constatat că liderii
australieni se străduiesc cu mult efort să împace cererile concurente dintre
egalitarism și realizări, ceea ce înseamnă că aceștia încearcă să evite să
acționeze ca niște „maci înalți”. Alte studii au constatat că abilitățile
interpersonale sunt mult mai apreciate la managerii de nivel superior decât
statutul lor. Aceste descoperiri demonstrează că valorile culturale au un
impact puternic asupra eficienții liderilor, precum și asupra stilurilor de
conducere.
Toate acestea
relaționează cu așa-numita „Enigma Australiană”, o noțiune care subliniază
contradicțiile și paradoxurile din societatea australiană, ca spre exemplu:
australienii sunt mândri de cultura lor egalitară, dar în acelașii timp prețuiesc
recompensele pentru cei cu rezultate înalte. Liderii lor sunt așteptați să
inspire un nivel ridicat de performanță, dar trebuie să facă acest lucru fără a
da impresia de sacrificiu sau de a fi ceva mai mult decât „unul din băieți”.
10. Recrutarea, renumerarea,
pregătirea și promovarea managerilor
Recrutarea
managerilor se face diferit, în funcție de nivelul pentru care se recrutează.
Pentru nivelurile inferioare, managerii se recrutează de regulă din interiorul
companiei, în timp ce pentru managerii de ordin superior se realizează o
adevărată vânătoare pe piața muncii. Există și agenții specializate de
recrutare a managerilor, la care apelează mai multe organizații. Recrutarea
managerilor din exterior este facilitată și de faptul că majoritatea managerilor
nu își văd cariera doar într-o singură organizație. În ultima vreme un alt
aspect importantîn recrutarea managerilor ține de experiența internațională a
acestora, care devine tot mai importantă în contextul internaționalizării
firmelor australiene.
În privința
renumerării managerilor, companiile australiene au adoptat un sistem de
salarizare în care salariul managerilor de la orice nivel este stabilit pe baza
unor criterii predeterminate, dar nu în mod ad-hoc, cum se făcea mai în trecut.
Principalele criterii folosite sunt natura funcției și mărimea salariilor de pe
piață pentru aceeași funcție. De asemenea, salariul managerilor depinde și de
nivelul de performanță al managerilor. De menționat că firmele care recrutează
des manageri din afară sunt mai dispuse să ofere venituri mai mari acestora,
decât cele care recrutează în special din interiorul companiei.
Pregătirea
managerilor în cadrul companiilor din Australia, în vederea perfecționării
acestora, se face prin planificarea carierei și prin cursuri de perfecționare
în domeniul managementului. Acestea permit firmelor să-și folosească mai
eficient personalul, iar managerii de nivel superior își pot folosi mai
eficient subordonații, asigurându-și totodată și o dezvoltare a carierei în
cadrul organizației. În cele mai multe companii, managerii sunt în ultima
perioadă tot mai bine pregătiți și mai influenți asupra organizației și
personalului lor.
Promovarea
managerilor în companiile australiene se realizează în principal pe baza
experienței dobândite în postul de muncă. În ultima perioadă, totuși, se acordă
o mai mare atenție și pregătirii acestora. Instruirea managerilor se face și în
cadrul organizației, și în exteriorul acesteia, prin participarea la cursuri
specializate de management general. În privința cursurilor interne, acestea se
axează pe dezvoltarea abilităților cerute de către postul de muncă specific. În
medie, un manager tipic australian folosește 6 zile pe an pentru o pregătire
formală în domeniul de specialitate.
11. Femeile în posturile de
manageri în societatea australiană
În Australia se
întâlnește cea mai redusă pondere a femeilor în posturile de manageri dintre
toate țările dezvoltate. Cele mai mari ponderi, de aproximativ 15%, se
întâlnesc în domeniile ce țin de sănătate, servicii sau finanțe, din cauza că
necesarul de manageri din aceste domenii a condus și la creșterea
oportunităților pentru femei. În alte domenii, precum industria prelucrătoare,
posturile de manageri sunt ocupate practic numai de către bărbați.
Cele mai multe
femei manageri se găsesc în organizații în cadrul departamentelor de resurse
umane, unde acestea ajung să ocupe și o treime din totalul managerilor. De
asemenea, majoritatea femeilor manageri sunt angajate în nivelurile inferioare
și medii ale managementului companiilor. Puținele cazuri în care o femeie
ajunge să ocupe un post de manager la nivel superior ține de domeniile mai noi
în care nu s-a manifestat masculinitatea tradițională a australienilor. De
asemenea, exista diferențe și între sectorul public și privat: în domeniul
public sunt angajate mai multe femei ca manageri decât în cel privat.
Pe lângă cultura
masculină a australienilor, care defavorizează femeile, un studiu întreprins de
cercetătorii Still și Jones a evidențiat atitudinea potrivnică pe care o au
australienii în privința ocupării de către femei a posturilor de manageri.
Printre explicațiile tipice ale unei astfel de atitudini sunt: femeile sunt mai
emoționale, reacționează rău la stress, sunt preocupate mai mult de problemele
familiale și mai puțin de construirea unei cariere. Se estimează că în
societatea australiană va trebui să treacă încă mult timp până când femeile să
fie acceptate în aceleași poziții de putere și influență ca și bărbații. Pe de
altă parte, Australia a făcut în ultimii 20 de ani progrese importante în
cadrul implementării egalității gender, dovadă fiind și faptul că între 2010 și
2013 Australia a fost condusă pentru prima dată în istoria ei de o femeie
prim-ministru.
12. Sindicatele managerilor în
Australia
Cele mai multe
sindicate din Australia sunt constituite din membri aparținând diferitelor
profesii, dar, cu mici excepții, majoritatea din ele nu cuprind și managerii.
Totuși, unele sindicate, în special a așa-ziselor gulere albe, includ printre
membrii lor și manageri. Potrivit unui material elaborat de către Australian
Bureau of Statistics în 1993, s-a constatat că numai 22,5% din totalul
managerilor din Australia ar fi membri ai unor sindicate. Totodată, o altă
caracteristică a acestui fenomen este că cele mai puternice sindicate ale managerilor
din Australia sunt din domeniul guvernamental: 66,4% din managerii din sectorul
public fac parte din sindicate, în comparație cu doar 12,5% din domeniul
privat.
Motivele pentru
care managerii din domeniul privat se
rețin în a se înscrie în sindicate ține de cauza că nu ar dori să-și piardă
statutul pe care îl au, dar și din cauza evitării unui conflict de interese
dintre manager ca reprezentant al patronatului și calitatea de membru a
sindicatului. În privința sindicatelor, acestea au ca preocupări problemele
legate de nivelul de salarizare și condițiile de muncă, în special managerii de
la nivelele inferioare fiind nemulțumiți în aceste aspecte. Totodată,
sindicatele încep să fie considerate ca un forum în care interesele managerilor
pot fi discutate, asigurându-se o comunicare mai bună cu managementul de rang
superior și cu patronatul.
13. Concluzii
Australia este a
șasea țară ca mărime din lume, a treisprezecia economie după mărime, ocupă
locul 5 la nivelul PIB-ului nominal pe cap de locuitor și deține locul 2 în
lume la indiciul dezvoltării umane. Toate aceste aspecte sugerează clar cât de
dezvoltat este statul australian, care are o economie modernă, inovativă,
competitivă și de succes.
Toate aceste
reușite se datorează și culturii australiene, dar și managementului eficient
din această țară. Conform cercetătorului Geert Hofstede, Australia are o
cultură cu o distanță mică față de putere, individualistă, masculină,
indulgentă, cu un scor mediu față de evitarea incertitudinii și cu o orientare
pe termen scurt, către profit și rezultate rapide. Distanța mică față de putere
este confirmată de faptul că australienii au o lipsă de respect față de
autoritate și putere, iar masculinitatea australienilor se remarcă prin faptul
că valoarea de camaraderie a australienilor le exclude pe femei, precum și prin
faptul că femeile dețin o pondere foarte mică din pozițiile de manager din
economia australiană.
Deși australienii
sunt considerați a fi individualiști, aceștia acordă o mare importanță
valorilor de egalitarism și camaraderie, valori esențiale în înțelegerea
culturii australiene. Egalitarismul australian înseamnă în primul rând
egalitatea de șanse - faptul că oricine ar trebui să reușească doar prin
forțele și talentul propriu - precum și eliminarea discriminării și a
favoritismului. Camaraderia australienilor se traduce prin faptul că aceștia
iubesc să dezvolte relații personale puternice, precum și o loialitate față de
grup, în detrimentul autorității și al liderilor.
Influența valorii
egalitarismului a dus la apariția așa-numitului sindrom al „macului înalt” în
societatea australiană, fenomen socio-cultural prin care australienii încearcă
să-i coboare la nivelul lor pe cei care se cred mai buni sau superiori mediei.
Deși acest fenomen ar sugera că australienii ar descuraja succesul, în fapt
acest fenomen este unul adresat împotriva aroganței și sentimentelor de
superioritate ce s-ar datora bogăției și statutului avut, demonstrând încă
odată desconsiderarea și antipatia australienilor față de statutul și poziția
unei persoane.
Existența acestui
sindrom influențează stilurile de conducere în Australia, unde managerii se
străduiesc să balanseze orientarea către rezultate cu valoarea de egalitarism.
Mangerii australieni încearcă să-și inspire angajații fără a lăsa impresia de
superioritate sau autoritate. În rezultat, australienii prețuiesc mai mult
abilitățile interpersonale și inteligența emoțională a managerilor lor, decât
statutul acestuia. Iar un manager care are aceste abilități, de regulă reușește
să-și construiască o echipă loială și competitivă, care duce la succes în
afaceri.
14. Bibliografie:
- Burduș Eugen. Management comparat internațional. București, Editura Economica, 2006;
- Duarte Fernanda. Culture and management inAustralia. „G’day mate”;
- Hofstede Geert. Australia;
- Wikipedia. Australia.
Comentarii
Trimiteți un comentariu