Dune

Există așa cărți care nu te cuceresc din prima. Motivele pot fi diverse: că ai privit un film despre prima parte a cărții, astfel știind intriga. Sau faptul că nu citești cartea în limba ta maternă, ceea ce o face mai greu de înțeles. Însă cu cît o citești mai mult și te scufunzi în povestea cărții, cu atît mai "obsedantă" devine. Încît ajungi să o citești și pe la două de noapte, pierzînd noțiunea timpului. 

Ei bine, Dune este o astfel de carte. Dune este un roman de science-fiction scris în 1965 de Frank Herbert. În anul următor cartea a cîștigat premiile Nebula și Hugo pentru cel mai bun roman. De atunci, reputația cărții a crescut și mai mult. La o scurtă cercetare pe net, Dune se remarcă prin a fi considerat cel mai bun roman de SF creat vreodată (doar Frankestein fiindu-i la același nivel). Precum și este descrisă ca fiind cea mai vîndută carte de SF din lume.

Pe scurt, Dune este despre o familie de nobili care este trimisă de împărat să administreze planeta Arrakis. Cum v-ați dat seama, acțiunea are loc mulți ani înainte în viitor. După ce tatăl său, ducele, va fi asasinat, Paul Atreides se va adăposti în deșerturile Arrakis, unde își va pregăti răzbunarea. Cum o va face, vă îndemn pe voi să o aflați singuri.

Fapt divers, deși romanul este unul SF, este mult mai mult decît atît. Este o carte care mi s-a remarcat și prin ideile de leadership pe care le nuanțează. Dune implică elemente de politică, religie, ecologie, tehnologie, și alte domenii care ne tulbură societatea modernă de azi, provocîndu-ți multe întrebări bune pentru reflecție. Astfel, cartea este neașteptat de profundă, și chiar instructivă, uneori.

Aș putea lăuda cartea mult și bine, atît de mult mi-a plăcut. Zic doar că, deși am citit-o în engleză, e una din cele mai captivante cărți citite vreodată de mine, și că i-am dat nota maximă pe goodreads. Lectură plăcută!

 Mai vezi: Comoara din Lacul de Argint.