Victor L. Ciobanu

https://www.facebook.com/ Miercuri am participat la un offline cu Maia Sandu, Ministrul Educaţiei din Republica Moldova. Câteva notiţe pe care mi le-am făcut la offline: Despre minister: Bugetul ministerului e de aproximativ 15 mln. lei, ceea ce nu e mult, zic eu. Cheltuielile pe învăţământ reprezintă 8.4% din PIB, ceea ce este mult peste media europeană (4-5%); În minister ar trebui să lucreze 98 persoane. De fapt, sunt puţin peste 70. Peste 20 de locuri sunt vacante, însă oamenii nu candidează la aceste posturi din cauza salariilor mici;

http://prime.md Duminică am fost la emisiunea Replica, în calitate de blogger de la Bloguvern. S-a discutat despre BAC-ul de anul ăsta, în special despre copiat. Per general, am rămas cu impresia că nu s-a discutat nimic adânc, nu s-a intrat în esenţă de ce tinerii copie şi ce soluţii am putea aplica pentru a lichida acest fenomen. M-au mirat foarte mult declaraţiile Ministrului Educaţiei. Acesta mi-a lăsat impresia de om naiv, idealist şi optimist. Zice că la BAC s-a bazat pe moralitatea tinerilor şi a profesorilor - care moralitate, în această societate amorală ? Zice că are încredere în sistemul educaţional din RM, asta când persoana de la CCCEC a spus că dacă ar fi fost controlate toate centrele de BAC, situaţia ar fi fost dezastruoasă. Şi mai zice că de vină e o minoritate activă, când noi ştim destul de bine că majoritatea tinerilor copiază.

http://unimedia.md Plecarea lui Mişin din PCRM încă mai face vâlvă în presă şi societate. Acest eveniment mi-a reamintit de nişte idei din perioada 2005-2010, când eram mai activ şi interesat de politică. Atunci consideram că primul pas spre rezolvarea problemelor Republicii Moldova consta în lupta contra PCRM şi distrugerea şi lichidarea acestui partid. Pot spune că obiectivul a rămas valabil şi acum. Partidul Comuniştilor este un partid antisistemic, antinaţional şi nelegal. Prin acţiunile şi declaraţiile sale, PCRM nu numai că nu recunoaşte guvernarea de acum, aleasă de popor, dar şi îndeamnă la nesupunere faţă de stat. Atentează şi la simbolurile naţionale ale RM. Mai pe scurt, un partid, care prin existenţa sa, reprezintă o problemă majoră, dăunând ţării noastre în o mulţime de aspecte. Prin dispariţia PCRM, clasa politică ar face un salt calitativ major înainte. În Parlament şi politică am avea doar partide şi opoziţii constructive, care să poată să negocieze şi coop...

http://chisinau.aiesec.md/ Am participat şi la târgul de carieră din 24-25 mai, şi la cel de azi , organizat de ANOFM. Nu mi-a plăcut niciunul. La primul târg mi-a displăcut faptul că unele companii au venit de formă, mai degrabă pentru a-şi promova serviciile decât pentru a angaja pe cineva. Unele companii nici nu ştiau de ce posturi de muncă au nevoie.  Personal mă aşteptam ca la fiecare companie, pe un placat mare să fie posturile vacante, iar pe masă foi cu cerinţele concrete pentru fiecare job. Ca la Farmacia Familiei, dacă nu mă greşesc. Nu a fost însă aşa. Multe companii nici foile alea nu le aveau, astfel încât trebuia să intri în discuţie, dacă doreai să afli ceva. Pentru un tip nesociabil ca mine, chestia asta nu mă motiva deloc.

www.facebook.com Am observat că mai mulţi bloggeri în ultima perioadă nush ce s-au apucat să promoveze cumpărarea produselor moldoveneşti. Ce i-a trăsnit de abia acum au început să facă asta? Mai pe urmă am aflat de campania "Din inimă - branduri din Moldova" . Ideea în sine nu e revoluţionară, şi deloc nouă. Ţin minte că încă din adolescenţă eram părtaşul ca să ne cumpărăm în primul rînd articole din Moldova, şi apoi, dacă nu aveam alegere/ofertă, cele din străinătate. Aveam o asemenea idee şi din cauza naţionalismului, dar şi a unor argumente raţionale şi pragmatice. Astfel că, ori de cîte ori aveam ocazia, căutam (şi mai caut, uneori) să cumpăr anume produse naţionale.

http://stolica.md Solicitarea administratorilor rutelor de microbuz de a majora tariful unei călătorii tocmai pînă la 7 lei i-a lăsat mască pe o mulţime de oameni simpli, care nu ştiau că aceştia pot fi atît de neobrăzaţi şi de ticăloşi. După cît se pare, ei merg pe mâna unei metode din negocieri: cer un tarif extrem de mare, pentru ca să obţină un tarif mare. Repet: mare. Acum tariful unei călătorii în microbuz costă 3 lei. Logica sugerează că dacă aceştia încă lucrează cu un tarif de 3 lei, ei încă au profit. Toate vorbele de genul că veniturile nu le acoperă cheltuielile sunt minciuni sfruntate. Pentru că dacă ar fi fost aşa, patronii rutelor de microbuz demult ar fi sistat acest business şi şi-ar fi fost scos angajaţii (şoferii microbuzelor) la proteste.

alexionescuthinks.wordpress.com Rareori nimeresc articole inteligente/extrem de bune, dar cînd le nimeresc, tare greu îmi mai iesă din minte. Ca şi acesta , un articol despre greşelile capitale pe care le fac părinţii şi profesorii în educarea copiilor. Cele şapte păcate capitale ale educaţiei copiilor, conform psihiatrului brazilian Augusto Cury , sunt: 1) A corecta în public 2) A exprima autoritatea cu agresivitate 3) A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat 4) A pedepsi la furie şi a pune limite, fără explicaţii 5) A fi nerăbtădor şi a renunţa să mai faci educaţie 6) A nu te ţine de cuvînt 7) A distruge speranţa şi visele

http://andreijitareanu.ro/ Există trei valori general-umane universale: adevărul, binele şi frumosul. Astfel, există şi trei tipuri de oameni, în baza la care valoare din acestea 3 le determină personalitatea. Cei care afirmă că aceste trei valori merg mână în mână, ori sunt nişte naivi (idealişti), ori nu ştiu despre ce vorbesc. Viaţa nu reprezintă decît un compromis, sau mai bine zis un echilibru dintre aceste valori, în care una predomină peste celelalte. Demonstraţie: toţi oamenii minţesc (aşa zisele minciuni nevinovate; dar chiar şi "vinovate") - sacrificăm adevărul în numele binelui. Sau războiul, un lucru rău, făcut în numele adevărului, al dreptăţii, sau frumosului, sau chiar pentru un alt bine. Sau tensiunea dintre bine şi frumos (sacrificarea Chişinăului istoric ori pentru binele comun, ori din cauza intereselor şi binelui personal). Între aceste 3 valori există mereu o enormă tensiune, în care fiecare individ sacrifică una sau două, în numele alteia.

http://www.humanitas.ro/ Îmi amintesc cum prin 2008-2009 îl numeam pe blog pe Voronin de bou, beţiv, ticălos şi de nu ştiu cum mai cum. Ori, era o parte din mine care îmi spunea: cum naiba îmi permit să îl insult în aşa hal, în condiţiile în care el este preşedintele RM, reprezentînd însăşi statul? Prin insultele aduse lui, eu insultam şi Republica Moldova, şi demonstram o lipsă totală de respect faţă de statul în care trăiesc. Dar, mde, ura şi frustrarea faţă de acest individ (şi chiar faţă de stat), îmi erau prea mari. Alexandru Baltag : "Prima oara am privit emisiunea "Ministerul Adevărului" de la Jurnal TV și am rămas stupefiat. Cele 4-5 persoane de acolo, nu știu cine se considera, dar pe lângă aceea ca sfidează instituțiile statului, depășesc conștient limitele bunului simt. Păcat ca unii jurnaliști înțeleg libertatea expresiei ca o posibilitate de a lua în ras pe cineva!". Nu am privit (vreodată) emisiunea "Ministerului Adevărului", şi ni...

http://customize.org/ Un lucru fenomenal pe care l-am descoperit şi înţeles anul trecut, este că în cele mai multe cazuri majoritatea oamenilor nu fac rău din cauza că ei ar fi răi (sau natura lor umană ar fi rea), ci din neştiinţă de cauză sau/şi suferinţă. Foarte puţini oameni, nici măcar un procent, fac rău din plăcere şi trăiesc pentru a face rău (de genul la a ucide pentru plăcere - aceşti oameni sunt de regulă psihopaţi).  Majoritatea oamenilor fac rău ori din neştiinţă de cauză (nu-şi dau seama că fac rău altora), ori din cauza suferinţei (suferind, îi fac şi pe alţi oameni să sufere, scoţîndu-şi frustrările), sau din cauza unui egoism exagerat sau a unei nevoi raţionale. Or, anume această constatare este şi cea care a prăbuşit definitiv teoria că anume oamenii ar fi principala problemă a RM, deşi, este clar că şi oamenii simpli au o mare parte de vină în faptul că RM este un stat falimentar. 3) Problema sistemului . În 2010, datorită unei şedinţe a Comisiei Oglinda, mi...

Care este problema numărul 1 a RM? Întrebarea asta mi-a venit în minte încă de mulţi ani în urmă, obţinînd la dînsa cu timpul 4 răspunsuri total diferite. 1) Banii. Sau mai bine zis lipsa lor. Pentru construirea şi reparaţia drumurilor şi şoselelor din ţară, RM are nevoie de minimum 4-5 miliarde de dolari. Bani, pe care, evident că nu-i avem, ţinînd cont că bugetul RM, anual, este de aproximativ de doar 2 miliarde. Pentru modernizarea căilor ferate şi trecerea lor la ecartamentul european, avem nevoie de 1 miliard de dolari. Bani, pe care, iarăşi nu-i avem. Alt aspect al lipsei banilor: din cauza salariilor mizerabile, poliţiştii, medicii, profesorii, funcţionarii publici şi multe alte persoane din societate sunt nevoite să ia mită pentru a supravieţui. Totodată, îşi îndeplinesc obligaţiile superficial - căci cum poate un salariu de o mie, 2 mii de lei să te motiveze să-ţi faci conştiincios treaba? Logica sugerează, că dacă RM ar avea bani şi ar plăti salarii de mii de euro cetăţeni...

http://www.timpul.md/ Conform ultimului barometru de opinie , 83.5% din moldoveni consideră că lucrurile merg într-o direcţie greşită în RM. La offline-ul din decembrie cu Dorin Chirtoacă, acesta ne-a întrebat acelaşi lucru: cum percepem, în ce direcţie se mişcă lucrurile în oraşul Chişinău, şi totodată în RM. S-a primit că numai Ion Grosu a răspuns, creînd împresia că opinia sa ar fi a tuturora, că lucrurile merg într-o direcţie greşită în municipiu. De ţară complet s-a uitat. Personal cred că la nivel de administrare, oraşul Chişinău, cît de cît, încetişor, se mişcă spre bine. Însă dacă e să iai întreg oraşul în vizor, cu viaţa sa socială, comportamentul oamenilor, etc, lucrurile merg clar într-o direcţie greşită. Dar aici nu e Chirtoacă de vină, căci acest fenomen este caracteristic, de fapt, întregii republici. Analizată geopolitic, pe termen de lungă durată, RM se mişcă spre bine. Pînă în 2002 direcţia CSI era cea mai importantă, apoi, formal, aderarea la UE a devenit obiecti...

http://sprevest.ro/ Articolul ăsta trebuia să fie prelungire a precedentului , dar pentru că postarea ieşea prea lungă, iar cititorii nu iubesc articole mari, am hotărît să le separ. Am observat că la noi în blogosferă e popular stereotipul ăsta că scrisul despre politică aduce mulţi vizitatori. Mai e şi clişeul ăsta, auzit deseori în societate, că politica e o curvă: cum poate am mai scris pe acest blog, nu politica e o curvă, ci oamenii; şi nu doar oamenii politici sunt nişte curve, ci şi oamenii simpli, care au mai multe feţe. Revenind la "popularitatea" politicii, vreau să clarific cîteva lucruri. Cei care au un minim de cunoştinţe politice, şi de cultură politică, ştiu foarte bine că politica reprezintă, succint, ştiinţa şi practica de guvernare a unui stat . Am să dau şi 2 definiţii ştiinţifice, mai concrete, pentru a determina elementele esenţiale ale politicii: 1) Politica reprezintă, prin însăşi natura şi scopurile sale, un demers subiectiv, de permanenţă evaluar...

http://www.tinymart.com/ S-a întrebat cineva de ce Muligambia, un site pe care unii oamenii rîd de alţi oameni, este atît de popular, avînd în medie de 8 ori mai multe vizite decît site-ul Ziarului de Gardă, pe care sunt publicate investigaţii şi ştiri informative utile? S-a întrebat cineva de ce un articol de genul ăsta adună peste 12 mii de afişări, pe cînd articolele unor bloggeri deştepţi adună doar zeci şi sute de vizualizări? Înainte de a sugera un răspuns, vă mai întreb: aţi observat că oamenii (majoritatea) obişnuiesc majoritatea timpului să discute despre alţi oameni, sau faptele acestora? Ei bine, răspunsul nu e chiar frumos: "Minţile ilustre discută idei, inteligenţele medii discută evenimente, iar minţile reduse îi discută pe alţii" (Eleanor Roosevelt). În procente din populaţie: 80-90% minţi reduse, 10-16% minţi medii şi 1-4% elitele.

http://prmix.ro/ "- Cînd a fost cel mai bine pentru noi, cînd eram cu ruşii sau cu românii? - Cel mai bine a fost atunci cînd românii plecaseră iar ruşii încă nu veniseră." Nicolae Pascaru a publicat recent ca status pe facebook de 2 ori textul ăsta, încercînd să sugereze că nouă moldovenilor ne-ar fi mult mai bine să trăim independenţi, decît cu românii sau ruşii. Treaba lui că crede asta, însă exemplul său nu este deloc concludent, decît pentru prostime. El nici nu a analizat contextul frazelor, şi nici nu a încercat să pătrundă în subtextul lor. Pentru el a contat doar textul, ceea ce e tipic caracteristic unei minţi superficiale. Hai să o fac eu. Atunci cînd românii plecaseră, iar ruşii încă nu veniseră, în Basarabia nu exista administraţie. Nu exista putere, nu exista stat, poliţie, armată, legi, etc. Era anarhie. Păi clar că e mult mai bine să trăieşti într-o perioadă în care nu există stat, nu trebuie să plăteşti impozite, nu trebuie să te temi de poliţie şi de ar...

Săptămâna trecută am citit pe Timpul despre problema masculinizării demografice, adică, mai simplu spus, că pe Pământ se nasc mai puţine femei decît bărbaţi, ceea ce va cauza un "deficit" de femei pentru bărbaţii în căutare de partenere/soţii. Despre asta au scris mai tîrziu şi Publika . Ceea ce nu mi-a plăcut la articolul Timpului este faptul că aceştia l-au terminat cu o statistică a numărului bărbaţilor şi femeilor din Moldova (48,1% bărbaţi vs 51,9% femei), sugerînd că la noi nu ar exista această problemă. Se pare că lenea a fost prea mare pentru a face o mică cercetare şi a scrie un articol complet. Iată un grafic:

Recent, vreo 3 săptămâni în urmă, s-a lansat un proiect, Evaluez.eu , destinat evaluării profesorilor din universităţile din Republica Moldova. Mi se pare o idee mai mult decît bună, eu însumi avînd ideea încă din vară de a scrie un articol despre foştii mei profesori de la FRIŞPA, în care i-aş analiza şi evalua pe fiecare în detaliu pentru a spune care merită a fi profesor mai departe şi care ar trebui daţi afară. Necesitatea evaluării profesorilor ţine de faptul că calitatea învăţămîntului depinde foarte mult (poate chiar cel mai mult) de dînşii, iar studenţii sunt singurii care le pot spune cel mai obiectiv cit de bine profesează aceştia, ţinînd cont că studenţii simt direct pe pielea lor calitatea predării lecţiilor de profesori. Astfel că, cum subliniază Victor Burunsus , fost student şi profesor, profesorii se pot perfecţiona şi profesa mai bine dacă află ce cred studenţii despre prestaţia dânsuia. Şi totodată şi universitatea (conducătorii universităţii) poate afla care profeso...

http://www.roportal.ro/ Din start de cînd am auzit de ideea introducerii uniformelor în şcoală am fost ferm împotrivă. Nu mi-am expus opinia pe blog deoarece nu găseam o alternativă, şi eu fiind împotriva desfrîului vestimentar din şcolile noastre. Însă astăzi am citit articolul guest post al lui Vlad Isac pe blogul lui Luchianiuc, unde am aflat de Dress Code, idee pe care o susţin. De ce sunt ferm împotriva uniformelor şcolare? Pentru că ele mi se asociază imediat cu uniformizare, totalitarism şi cu egalitarism, "valori" pe care eu nu le apreciez deloc. Doi la mână, da, uniformele şcolare vor disciplina într-o anumită măsură elevii, şi vor face ca aceştia să se atîrne şi mai serios un pic faţă de şcoală, însă ele, opinia mea, vor conduce şi la micşorarea creativităţii elevilor. Pare absurd argumentul, însă uniformizarea şi înseamnă în esenţă lichidarea creativităţii, iar creativitatea şi înseamnă/produce diversitate.

http://drumliber.ro/ Nu am automobil şi personal la moment mă cam doare în cot de drumurile proaste din Chişinău, precum şi de propunerea lui Chirtoacă de taxare dublă a şoferilor din Chişinău. Însă tatăl meu are un automobil, pe care îl mai foloseşte din cînd în cînd, şi el este strict împotriva dublării taxei, din pricina, cum e şi clar, că va fi nevoit să plătească mai mult din buzunarul său şi aşa tot mai gol, din cauza unei idei proaste a lui Chirtoacă. Proaste, repet, şi am să explic mai pe urmă de ce, deoarece interesul tatălui meu m-a făcut să meditez asupra acestei probleme. Am mai scris la mine pe blog că părinţii mei nu prea mai au ochi să îl vadă pe Chirtoacă. De cînd acesta a venit la Primărie, toate taxele şi serviciile comunale au început să crească, părinţii mei simţind mai degrabă o înrăutăţire a vieţii, decît ceva beneficii pentru viaţa lor. Doar un exemplu, taxa pentru garajul pe care îl are tatăl meu a crescut de 4 ori, deoarece primăria s-a gîndit că poate s...

http://deeadeede.blogspot.com/ Continuare la partea I . O lună în urmă Constantin Tănase scria un articol despre presa nouă versus cea veche. Acesta îşi începea critica de la titlurile articolelor presei de tip nou, care fiind "comerciale", deseori nu reflectă corect conţinutul articolelor. O observaţie foarte corectă, despre care şi eu de fapt am scris şi criticat în partea I a articolului meu: multe din titlurile articolelor mass-mediei online de azi sunt făcute special pentru a atrage cîţi mai mulţi vizitatori, chiar şi cu preţul de a fi greşite, sau de a nu avea prea mare legătură cu cele scrise în articol. Or eu nu rareori m-am dezamăgit de unele articole, în care titlurile acestora îmi creau unele aşteptări, dar conţinutul acestora erau departe de ceea ce doream să aflu, astfel încît îmi venea să-i înjur pe dobitocii ce au făcut acele articole şi m-au amăgit. Un alt punct din critica lui Tănase era faptul că presa nouă mizează prea mult pe ştiri (cu titluri) d...